Natale allu pajise meju

Natale allu pajise meju

Arrassusìa chi friddu s’è votatu,
a Cuccu jazze e chjove all’Acquarella,
financh’ a Chilla-Banna ha nivicatu,
cunjute su l ’olive alla gabella.

Chi bell’orduru vene d’i trappiti,
u vinu è già njaratu ntri catoji,
luntanu, sutt’u cozzu er e Vigniti,
pascinu e vacche nzeme ccù li voji.

Chine s’ha fattu e ligne si ricrije,
u focu svampe e vulle la pignata,
subb’u triporu na fressura frije,
e vinu russu è chjina na cannata.

Ntre rutte su ngrassati li porcelli,
tra pocu ci facim’u ncantaratu,
ne viri sanguinacciu e cullurelli,
sciongata frisca e Cicciu er u Mpicatu.

U tate dorme sutta nu spruveru,
a nanna file avanti u focularu,
a na menzina penne lu cristeru,
‘nzeme ccù lardu, strosce e musciularu.

All’unnici appicciamu a focarina,
si sentinu sonare e ceramelle,
e stamu nzeme fin’alla matina,
turruni, mammaluche e garamelle.

Ntra stalla fridda c’è lu Bomminellu,
nu ciucciu ccù nu voje ch’u corije,
ntra chilla pajja comu pare bellu,
Maria ccù Giseppe si ricrije!

Tratto da:
Nicola Chiarelli, U Castellu, Rossano 2006